Alpinistul sibian Teodor Tulpan, accidentat grav în urmă cu o lună, în timp ce se dădea cu parapanta, în zona Vălari – Curmătură, a mărturisit, ieri, într–o conferinţă de presă, că consideră că s–a născut a doua oară. Tulpan le–a mulţumit încă o dată medicilor care l–au operat la Spitalul “Foişor” din Bucureşti şi a afirmat că, în iarnă, intenţionează să urce la Refugiul Salvamont, la Bâlea Lac.
După 5 săptămâni de absenţă, alpinistul sibian Teodor Tulpan a ieşit, ieri, din nou la rampă. Tulpan s-a prezentat pe propriile-i picioare la conferinţa de presă organizată în Corpul B al Bibliotecii Astra. “Aş fi putut lua un taxi, dar cum afară e vreme bună, am venit încet, pe jos. Am făcut vreo 20 de minute de acasă, din zona Pieţei Cibin, până aici, dar e bine”, a afirmat alpinistul care, la finele lunii aprilie, a suferit un accident în momentul aterizării, în timp ce se dădea cu parapanta, în zona Vălari – Curmătură, în urma căruia a fost operat pe coloana vertebrală, la Bucureşti.
“Asta este dovada că şi eu sunt om. Am oase, la fel ca toată lumea. Consider că m-am născut a doua oară”, a spus Teo Tulpan, înainte de a le mulţumi medicilor care l-au operat la Spitalul Clinic de Ortopedie – Traumatologie şi TBC Osteoarticular “Foişor” din Capitală şi a povesti cum s-a descurcat în ultima lună. “Am ajuns la Bucureşti, la “Foişor”, pentru că spitalul din Cluj nu avea doctor specialist în astfel de intervenţii, era în concediu. La “Foişor” am întâlnit oameni cu adevărat profesionişti, la fel cum vezi în filme. M-a operat o echipă de 10 medici, în frunte cu domnul doctor Ursu. Tuturor le mulţumesc pentru ceea e au făcut pentru mine, pentru că au dat dovadă de un profesionalism ieşit din comun, de omenie. Spitalul” Foişor” este unul la standarde ridicate”, a mai completat Tulpan.
Alpinistul sibian a spus că iniţial a crezut că are fractură de bazin şi se felicită pentru faptul că nu a încercat să se mişte, în momentul accidentării. “Iniţial am crezut că e vorba despre o fractură de bazin, pentru că puteam să mişc picioarele. Experienţa de salvamontist şi-a spus cuvântul. Nu am încercat să mă mişc. Am aşteptat personalul de la Ambulanţa Sibiu, care a ajuns foarte repede. Am fost adus la Sibiu, dar tomograful nu s-a făcut, iar a doua zi, cu buna colaborare cu SMURD, am fost dus cu elicopterul la Bucureşti. Dacă mergeam cu maşina, era mult mai rău, pentru că nu aveam voie să mă mişc. În cele din urmă am avut fracturată vertebra L2, erau câteva schije, iar dacă mă mişcam, riscam ca acestea să pătrundă în măduvă şi era mult mai periculos. La Bucureşti am fost operat timp de 3 ore şi jumătate; apoi am stat o zi la Reanimare, urmate de 10 zile de imobilizare la pat. Apoi am început recuperarea. A fost dificil pentru că, după 10 zile, muşchii au început să mi se atrofieze. A trebuit, practic, să o iau de la zero. Doctorii mi-au spus că, în momentul în care voi reuşi să merg singur la toaletă, pe picioare, mă vor lăsa să plec. Într-o noapte, pe la ora 2, după 3-4 zile, m-am chinuit şi am mers singur la baie. De la Bucureşti am ajuns la Spitalul de Ortopedie din Azuga, unde am făcut 10 zile de recuperare, exerciţii, masaj, gimnastică. De o săptămână sunt acasă. Urmează ca, pe 11 iunie, să mă întorc la “Foişor”, pentru a face unele investigaţii, radiografii. O să aflu ce am voie şi ce nu. Voi continua recuperarea, care ar putea fi de 6 luni, dar poate ajunge şi la un an”, a afirmat Tulpan, care altfel a recunoscut că au existat momente în care durerile au fost atât de mari încât nu îi păsa dacă mai trăieşte, sau nu.
În urma intervenţiei chirurgicale de la “Foişor”, lui Teo Tulpan i-au fost prinse acele schije cu 8 şuruburi. “Am ales ca acele şuruburi să fie unele care să rămână acolo, să nu trebuiască să fie scoase, pentru că asta ar fi însemnat o altă operaţie, o altă perioadă de recuperare…”, mai spune alpinistul care ar fi trebuit să plece, la finele acestei săptămâni, într-o expediţie tocmai în Alaska, în încercarea de a escalada cel mai înalt vârf din America de Nord.
“Nu îmi e frică că nu voi mai putea merge în expediţii. Este mai important acum să stau cuminte un an, pentru a nu avea probleme după aceea. Anul acesta mă voi mişca pe aici, prin oraş. Apoi, în ianuarie sau februarie, voi urca la Bâlea, la Refugiu. E nevoie şi de informaţii pentru turişti. Cineva trebuie să facă şi munca de birou. În iarnă o să fac şi recuperare prin zăpadă. Totul depinde însă de cum mă voi simţi”, a mai declarat Teo Tulpan.
Nu e la primul accident grav
Teo Tulpan a mai mărturisit că a mai suferit un accident grav, în 1982, pe când avea 11 ani. “Am avut un accident de maşină. Am fost aruncat la 30 de metri din maşină. Am stat în comă, am avut probleme serioase la picioare, mandibulă şi mâini. Nu prea ştiam eu atunci ce înseamnă viaţa şi ce e moartea. După aceea experienţa de alpinist m-a ajutat. Am adus de pe munte şi oameni morţi, şi vii, dar cu accidentări mai mult sau mai puţin grave, inclusiv la coloană, mi-am dat seama cam cum stau lucrurile. Poate că nu e nevoie de mine acolo sus”, a afirmat alpinistul, cu o uşoară tentă de umor.
Susţinut de copiii din două localităţi timişorene
Teo Tulpan a apărut la conferinţa de presă purtând un tricou portocaliu pe faţa căruia erau înscrise numele a două şcoli din judeţul Timiş şi mesajul “Şc. Gen. cu clasele I-VIII Săcălaz şi Şc. Gen. cu clasele I-VIII Beregsău te vor susţine oriunde vei merge”, iar pe spate avea desenat un peisaj montan. “Am fost invitat de un prieten, profesor de geografie, să fac două proiecţii în acele şcoli, să le povestesc despre expediţiile mele. De la copiii din acele şcoli am acest tricou. Sunt surprins că la noi, la Sibiu, nu există astfel de iniţiative. Poate pe la vreo 80 de ani voi fi chemat şi în şcolile din Sibiu. Deh, aici lumea se mişcă ai lent, în Ardeal”, a completat Tulpan.